Criminala care vrea să fie bonă după ce şi-a ucis fetiţa de doar trei luni

Oana Mătrescu, o tânără de 22 de ani din Iaşi care este condamnată la 10 de închisoare după ce şi-a ucis fetiţa de doar trei luni se află în libertate şi, potrivit poliţiei, încearcă să se angajeze ca bonă.

În octombrie 2006, tânăra şi-a izbit fetiţa cu capul de chiuveta din baie, enervată că aceasta nu se mai oprea din plâns. Micuţa a fost dusă la spital de iubitul mamei ei care o găsise întinsă pe jos, însă la câteva ore a murit din cauza leziunilor grave.

După o expertiză psihiatrică, s-a stabilit că femeia era o ucigaşă cu sânge rece. Aceasta a fost condamnată la 10 ani de închisoare, pentru omor calificat. Când au vrut să o aresteze însă, tânăra fugise.

”Din datele noastre reiese că în ultima perioadă femeia îşi caută loc de muncă ca bonă. Oricine are detalii despre aceasta este rugat să contacteze cea mai apropiată subunitate de poliţie sau să sune la numărul 112", a declarat subcomisarul Mădălin Ţăranu, purtător de cuvânt al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Iaşi.

Ştire preluată de pe www.libertatea.ro

O tânără în vârstă de 26 de ani, bolnavă psihic, şi-a ucis mama

Potrivit primelor concluzii ale achetei, suspecta, în vârstă de 26 de ani, a încercat să însceneze o sinucidere, punând arma crimei, un cuţit de bucătărie, în mâna mamei sale. ”Am fost sesizaţi că a fost găsită o femeie tăiată la gât şi cu urme de violenţă la nivelul feţei. Într-adevăr, femeia este desfigurată, tăiată şi pe faţă şi la gât. Cadavrul se află într-una din camere, iar cuţitul pus în mâna stângă. (...) Au fost găsite pete de sânge şi în prima încăpere, şi în a doua, unde a se află cadavrul, şi în a treia încăpere, şi la intrarea în casă”, a declarat Petre Alexandrescu, cel care a condus ancheta în acest caz. Anchetatorii cred că agresiunea s-a produs în urma unui conflict spontan izbucnit între mamă şi fiică, martorii declarând că cele două se certau şi se băteau frecvent, pe fondul consumului de alcool. ”Principalul suspect este fiica victimei, care are unele probleme psihice. Dacă se constată că are discernământul abolit, nu va răspunde penal pentru fapta sa, dar va fi internată într-o instituţie specializată”, a precizat procurorul.

Suspecta a fost reţinută pentru audieri, urmând să fie supusă unei expertize psihiatrice care să stabilească dacă are sau nu discernământ. Dacă se va stabili că poate răspunde penal, ea poate fi acuzată de inracţiunea de omor deosebit de grav.

Informaţii preluate de pe www.libertatea.ro

Roxana Călin, medicul pediatru care a ucis-o cu sânge rece pe soţia amantului

La interogatoriu, doctoriţa s-a lepădat de iubitul căruia i-a omorât soţia. Care a fost cu adevărat farmecul idilei dintre Roxana Călin şi Bogdan Ţinteanu nu se va şti, probabil, niciodată. Aventura lor a ieşit la iveală brusc, într-un moment greu al vieţii amândurora, transformându-se, peste noapte, dintr-un subiect de bârfă în cercuri restrânse, într-unul de dezbatere naţională şi judecată publică. Din documentele rămase în dosarul păstrat la Tribunalul Prahova, cel prin care Roxana Călin a fost condamnată la 22 de ani de închisoare pentru că a ucis-o pe soţia amantului ei, Bogdan Ţinteanu, răzbat cel puţin două variante ale acestei ciudate legături interzise care, în iunie 1994, a dus la crima ce a răvăşit liniştea Ploieştiului. Una care spune clar că Roxana Călin a ucis-o pe nevasta amantului ei pentru că iubirea îi luase minţile - ipoteză pe care doctoriţa a negat-o tot timpul. Şi a doua, cu iz... oficial, ţesută din declaraţiile femeii, care sugerează că, pentru ploieşteancă, relaţia cu Bogdan Ţinteanu a fost doar un pansament inutil pus pe o rană veche care n-ar fi putut naşte în ea cine ştie ce instincte. Nici vorbă de unele criminale.

Soţii Roxana şi Doru Călin, ambii medici, arhitectul Bogdan Ţinteanu şi soţia acestuia, Iuliana, se ştiau de şase, şapte ani. Petreceau mult timp cu toţii. Se distrau, împreună cu alte cupluri, la petreceri, în seri lungi în care jucau bridge, ori în timpul unor simple vizite care se lăsau cu discuţii interminabile. Pusă să dea amănunte despre relaţia ei cu Ţinteanu, Roxana Călin le-a povestit anchetatorilor că arhitectul îi tot făcea avansuri şi că, prin mai 1993, ea a cedat insistenţelor lui. Atunci au devenit iubiţi. Culmea, doctoriţa a susţinut că, în ciuda legăturii lor amoroase, nu-l suporta pe amantul ei: “Nu îmi pot da seama cum am ajuns să întreţin aceste relaţii cu un om despre care eu, personal, aveam o părere proastă”, le-a declarat, rece, anchetatorilor, doctoriţa, aducând, mai apoi, un argument şocant: “Cu soţul meu, Doru, nu mai aveam relaţii intime de patru ani”. În lumea aceea mică, în care trăiau, secretul relaţiei lor a durat câteva luni. În acea vară, Iuliana Ţinteanu aflase deja că soţul o înşală cu prietena ei. Au urmat discuţii ciudate, una dintre ele purtându-se între cei trei la mare, acolo unde plecaseră împreună în concediu. Atunci, Iuliana le-a cerut celor doi să încerce să salveze aparenţele, sperând că vor pune punct aventurii. Ca într-un joc bizar, Roxana a asigurat-o că nu vrea să-i distrugă căsnicia... La rându-i, Doru Călin, medic şi acum la Spitalul Elias din Capitală, bănuia ceva. “O singură dată soţul meu mi-a reproşat că aveam relaţii intime cu Ţinteanu, dar eu am negat”, şi-a amintit Roxana. A rămas gravidă de două ori cu arhitectul. Viaţa i se complica, alături de bărbatul despre care avea “o părere proastă”. În aceeaşi vară, a rămas gravidă, iar Bogdan nici nu a vrut să ia în calcul varianta ca amanta lui să păstreze copilul. Aşa că doctoriţa a făcut avort. La fel s-a întâmplat şi în primăvara anului următor. Pentru operaţiile de întrerupere de sarcină, Roxanei îi fusese recomandat un anestezic – Thiopental, acelaşi pe care, mai târziu, i l-a injectat Iulianei înainte de a o ucide...

Cu doar câteva luni înainte de a o ucide pe rivala ei, Iuliana Ţinteanu, în mintea Roxanei Călin a încolţit – după cum singură a recunoscut în timpul anchetei - gândul sinuciderii. “Este adevărat că în primăvara anului 1994 mi-a trecut prin gând problema sinuciderii, dovadă că aveam în geantă Diazepam”, mărturisea femeia în faţa anchetatorilor. Amanta a mers până într-acolo încât şi-a anunţat iubitul că vrea să-şi încheie socotelile cu viaţa: “Eu am dorit să pun capăt acestor legături cu Bogdan Ţinteanu şi, cu patru zile înainte de săvârşirea faptei, i-am spus (n.r. – lui Bogdan) că intenţionez să mă sinucid, dar nu din cauza lui, ci din pricina situaţiei în care mă aflam eu, mai ales că acasă mă simţeam vinovată faţă de soţul meu”. Roxana Călin a ucis-o pe Iuliana Ţinteanu, soţia amantului ei, în dimineaţa zilei de 16 iunie 1994. A chemat-o la ea acasă, a păcălit-o că îi ia sânge, dar i-a injectat un anestezic puternic. Apoi, i-a cărat corpul în baie şi a tranşat-o în cadă. Doctoriţa a ambalat bucăţile de cadavru în ziare şi pungi şi le-a împrăştiat prin Ploieşti. A uitat însă în congelator o pungă în care se aflau organele victimei , printre care şi inima. Pachetul a fost găsit de anchetatori la percheziţie.

O bună prietenă a Iulianei Ţinteanu, dar şi a Roxanei Călin, le-a relatat anchetatorilor un episod interesant, ce demontează teoria doctoriţei care susţinea la interogatoriu că îşi dorea ca relaţia ei cu arhitectul să înceteze. “În ianuarie 1994 (n.r. - cu o jumătate de an înainte de crimă), am aflat de la Iuliana că soţul ei, Bogdan, întreţinea relaţii intime cu Roxana (...) De la Iuliana am aflat că ea nu voia să renunţe la căsătoria cu Bogdan şi că va lupta tot timpul să nu-şi destrame căsnicia. Tot Iuliana mi-a povestit că nici Roxana nu intenţiona să renunţe la relaţia ei cu Ţinteanu”, a relatat femeia care a fost martor în dosar. Mai mult, doctoriţa şi l-ar fi dorit de soţ pe Bogdan. “Visa ca ea şi Ţinteanu să renunţe la mariajele lor. Voia două divorţuri şi... o căsătorie (n.r. - a ei cu amantul Ţinteanu)”, a explicat martora.

Informaţii preluate de pe www.libertatea.ro

În aprilie 2009, Roxana Călin a părăsit închisoarea, ispăşindu-şi pedeapsa. În mai a împlinit 50 de ani. Care sunt şansele ei de reintegrare în societate? Cine îi va întinde o mână de ajutor? Oare toţi oamenii vor repudia şi o vor evita?

Din 15 iunie, Euforia TV a lansat o emisiune documentar despre femei ce au ucis cu s\nge rece. Întâmplări adevărate care au îngrozit o lume întreagă, pasiuni, vicii, frumuseţi criminale, dramă, suspans, tragedie, destine frânte, crime pasionale, iubiri cu final neaşteptat, patimi ucigătoare.

Povestea reconstituită vizual a celor mai importante momente din filmul unor întâmplări tragice cu autor "plăpând". Imagini despre faţa şi viaţa adevărată a unor "femei criminale". 45 de minute de documentar - mărturie despre cele mai importate poveşti cu asasine din istoria României ultimului secol.

Aşa că nu pierdeţi, în fiecare vineri de la ora 22.00, pe Euforia TV, Asasinele! Aviz amatorilor! :D

Condamnată la moarte, după ce a otrăvit cu arsenic 64 de oameni

"În vârstă de 47 de ani, Masumi Hayashi a fost condamnată la moarte de către Curtea Supremă de Justiţie după ce vecinii ei au murit imediat ce au gustat dintr-o mâncare otrăvită, pregătită de aceasta cu ocazia unui festival care a avut loc 1998, în localitatea Wakayama.

Supărată pe vecinii ei, Masumi Hayashi a decis să se răzbune după o dispută pe care a avut-o cu aceştia. Fără să stea pe gânduri, japoneza a pus arsenic în mâncarea cu care urma să-i servească.

Chiar dacă judecătorii au clasificat crima drept "o cruzime demnă de dipreţ" şi au condamnat-o pe aceasta la moarte, Masumi Hayashi nu a recunoscut nici până în prezent că a fost implicată în moartea celor patru persoane şi otrăvirea celorlalte 60."

Ştire preluată de pe http://www.libertatea.ro.

Condamnată pe viaţă, a rămas însărcinată după 11 petrecuţi în penitenciar

Ce se întâmplă cu femeile care rămân însărcinate în timp ce îşi ispăşesc pedeapsa? Ce se întâmplă cu copiii după naştere? E corect să ajungă la cămine pentru copii sau ar fi bine să crească alături de mame? Răspunsul ar fi evident...

În Marea Britanie, Lisa Healey a fost închisă în anul 1998, pe când avea 15 ani. A fost acuzată, împreună cu o altă fată, de acte de cruzime feroce şi condamnată la închisoarea pe viaţă pentru că a jefuit, torturat şi axfisiat o femeie de 71 de ani. După 11 ani pe care i-a petrecut în penitenciar, femeia a rămas însărcinată, fapt ce a fost posibil datorită faptului că a întreţinut relaţii intime cu partenerul său în timpul unei permisii de o zi. Deşi nu reprezintă o încălcare a vreunui regulament, doctorul închisorii David Davis a clasificat această sarcină ca fiind una revoltătoare: “Nu ar fi trebuit ca femeia să iasă din închisoare. Instituţia aceasta seamănă tot mai mult cu o tabără de vară”. Femeia mai are doar câteva luni până la naştere şi va fi transferată la o unitate specială pentru mame şi copii de unde va fi adusă înapoi în închisoare, în jurul anului nou, pentru a-şi ispăşi pedeapsa. Ce se va întâmpla cu acest copil? Care este impactul social produs de încarcerarea femeilor însărcinate? Care este efectul reîncarcerării femeilor imediat după naştere, atât asupra mamei, cât şi asupra copilului, când în România abia dacă s-a înfiinţat în penitenciare o cameră "Mama şi copilul"?

Toleranţă "zero" faţă de criminali?

Ieri, 27 februarie, în parcul Unirii, a avut loc o conferinţă de presa organizată în premieră de către Comisariatul pentru Societatea Civilă (CSC) pe tema Campaniei de strângere a semnăturilor pentru înăsprirea pedepsei la infracţiunea de omor simplu Art. 178 Cod Penal, de la pedeapsa cu închisoarea de maxim 25 ani la detenţiunea pe viaţă. În cadrul conferinţei au fost prezentate rezultatele concrete ale acestei campanii pe baza tabelelor strânse în Bucureşti şi celelalte centre pilot din ţară unde au fost amplasate corturi asemănătoare şi opiniile oamenilor cu privire la justiţia din România. Până în prezent s-au strâns aproximativ 10.000 de voturi ale cetăţenilor care optează pentru pedeapsa pe viaţă, dar pentru ca procedura să fie modificată este nevoie, conform comisarului general al CSC, Emilian Prodan, de 500.000 de mii de semnături. Emilian Prodan a explicat ce ar însemna pedeapsa pe viaţă. “Până acum pedeapsa maximă era de 25 de ani, iar infractorii ieşeau condiţionat mult mai devreme din închisoare, chiar şi după 10 ani. A primi pedeapsa închiderii pe viaţă, nu înseamnă să mori în închisoare. Există posibilitatea ca aceştia să iasă condiţionat după 30 de ani”. Articolul 178 din Codul Penal este următorul:

"Art. 178. - Uciderea din culpă

Uciderea din culpă a unei persoane se pedepşeste cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activităţi, se pedepşeste cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Când uciderea din culpă a unei persoane este săvârşită de un conducător de vehicul cu tracţiune mecanică, având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală sau care se află în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.

Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta savârsâşită din culpă, de orice altă persoană în exerciţiul profesiei sau meseriei şi care se află în stare de ebrietate.

Dacă prin fapta savârşită s-a cauzat moartea a două sau mai multor persoane, la maximul pedepselor prevăzute în alineatele precedente se poate adăuga un spor până la 3 ani."

Merită totuşi un individ să stea după gratii cel puţin 30 de ani pentru o ucidere din culpă?... Personal, nu sunt de acord cu instituirea detenţiei pe viaţă decât pentru criminalii în serie şi pentru recidivişti, dar pentru omor din culpă, să faci închisoare pe viaţă, mi se pare absurd. Pentru ceilalţi, cred că 25 de ani sunt suficienţi atât pentru a reflecta şi a regreta fapta pentru care se află în închisoare, cât şi pentru a servi drept exemplu societăţii. Care este poziţia voastră?